Sâmbătă, 17 ianuarie 2026, Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Botoșani a devenit epicentrul memoriei eminesciene, găzduind un eveniment de o înaltă încărcătură simbolică: lansarea medaliei dedicate stareței Olimpiada Iurașcu.
Manifestarea a fost organizată prin colaborarea dintre Secția de împrumut carte pentru copii și Cabinetul de numismatică și filatelie, beneficiind de expertiza Societății de Numismatică din România – Secția Botoșani, entitatea care a realizat această piesă de colecție.
Medalia o onorează pe una dintre figurile feminine centrale din viața familiei Eminovici. Stareța Olimpiada Iurașcu, mătușa poetului Mihai Eminescu, a condus cu demnitate Sfânta Mănăstire Agafton, locul unde „Luceafărul” și-a petrecut multe dintre vacanțele copilăriei și unde a găsit, probabil, primele ecouri ale spiritualității care i-au marcat opera.
Proiectul numismatic nu reprezintă doar un obiect de artă, ci un act de recuperare identitară. Prin emiterea acestei medalii, organizatorii și-au propus să aducă în atenția publicului larg rolul esențial pe care Olimpiada Iurașcu l-a avut în conservarea valorilor monahale și în formarea mediului cultural în care a crescut cel mai mare poet al românilor.
Trei biserici din județul Botoșani nu au, în acest moment, preot, iar Mitropolia Moldovei și Bucovinei a vacantat posturile. Este vorba de bisericile din Silișcani (Gorbănești), Hlipiceni și Aurel Vlaicu (Avrămeni), care apar pe lista actualizată a parohiilor vacante pentru care pot opta pentru transfer doar preoții din Eparhia Iașilor.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Aurel Vlaicu are arondate 130 de familii, iar Biserica Izvorul Tămăduirii din Hlipiceni are 186 de familii. Cea de-a treia biserică, Pogorârea Sfântului Duh din Silișcani, are aronate 110 familii.
Continuând seria atelierelor dedicate adulților, atât începători, cât și cu experiență artistică, Muzeul Județean Botoșani organizează, pe data de 25 ianuarie 2026, în intervalul orar 10.00-13.00, la atelierele de pictură pe sticlă intitulate „Dimineți de ianuarie la muzeu”.
Pătrunzând în lumea unei arte atemporale, sub îndrumarea unui artist priceput, fiecare participant poate transforma o bucată de sticlă într-o lucrare ce-i reflectă sufletul, cunoștințele și talentul.
Taxa de participare, care include și toate materialele, este de 50 lei/persoană. Înscrierea se face la adresa de e-mail: ioanaginapoleac@gmail.com, până la data de 23 ianuarie 2026.
Una dintre cele mai importante mănăstiri din Botoșani, Mănăstirea Vorona, are, începând de joi, o nouă maică stareță. Maica Teofana Scântei a renunțat la stăreție la vârsta de aproape 92 de ani, după 57 de ani în care s-a aflat la conducerea lăcașului de cult.
Locul acesteia a fost luat de Maica Fevronia, care a fost hirotesită, joi, în cadrul unei slujbe la care a participat și episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Prea Sfințitul Nichifor Botoșăneanul.
Maica Teofana s-a născut la 30 iunie 1934 în satul Chișcăreni din Săveni, județul Botoșani. A fost al șaptelea copil al părinților Costache și Maria Scântei și a primit la Botez numele Fevronia. Pe când avea aproape 8 ani, a ajuns la Mănăstirea Agafton, unde erau peste 400 de maici, și n-a mai vrut să plece. Părinții i-au acceptat dorința și au lăsat-o sub oblăduirea maicii Mitrodora Savel, monahie care s-a ocupat de educația ei duhovnicească și intelectuală.
La 14 ani a devenit rasoforă, iar peste un an, în 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, a fost mutată la Mănăstirea Râşca. Pe atunci, așezământul depindea de Mănăstirea Slatina, unde stareț era părintele Cleopa Ilie și unde maica Teofana l-a avut ca duhovnic pe părintele Paisie Olaru. La 20 de ani, în ziua Pogorârii Sfântului Duh, în 1954, a fost tunsă în monahism chiar de către Părintele Mitropolit Sebastian Rusan.
Până în 1959 a avut parte de pace duhovnicească dar apoi, în urma decretului comunist de lichidare a mănăstirilor, a fost alungată de la Râșca în ziua de 7 decembrie. În acest context, a ajuns să muncească la Filatura de in şi cânepă din Fălticeni. Acolo, alături de alte maici izgonite din mănăstiri, a trăit o viaţă curată.
Niciodată nu și-a pierdut speranța că va reveni la mănăstire și a ascultat mereu de duhovnic, care o îndemna la credință și la nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. În anul 1968, prin stăruinţa vrednicului de pomenire Patriarh Iustin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, au fost redeschise Mănăstirea Vorona, cu obşte de călugăriţe, şi schitul Sihăstria Voronei, cu obşte de călugări.
În cei nouă ani de calvar, întregul ansamblu mănăstiresc de la Vorona fusese degradat și abandonat, fiind transformat într-o anexă a CAP-ului – în chilii trăiau animalele, iar Biserica Adormirii Maicii Domnului devenise depozit pentru cereale. La 10 ianuarie 1969, maica Teofana Scântei a fost numită stareţă a Mănăstirii Vorona și, de atunci, s-a ostenit zi și noapte în rugăciune, ascultări și muncă pentru a readuce și a menține frumusețea lăcașului de cult. Până în 1972, maica a desfăşurat lucrări de reparaţie a celor trei biserici mănăstireşti, precum şi importante lucrări de consolidare şi protecţie a corpurilor de chilii ale mănăstirii.
Aproape cu sufletul de Mănăstirea Vorona a fost și vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, căci la Vorona, pe când era mănăstire de călugări, a intrat în viața monahală, la numai 13 ani. Astfel, în vremea păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei a fost repictată biserica Naşterea Maicii Domnului, a fost restaurată catapeteasma, au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi, au fost construite noi chilii şi noua stăreţie.
Concomitent cu lucrarea gospodărească săvârșită în vremea Mitropolitului Teoctist, maica Teofana a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, în perioada 1979-1984.
După anii 90, la Vorona s-au realizat lucrări de înnorire pentru cel de-al doilea locaș închinat Maicii Domnului. Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost pictată pentru prima dată, după 200 de ani, de către pictorul Nicolae Gavrilean, iar stranele vechi au fost înlocuite cu altele noi, sculptate în lemn de stejar.
Un alt moment de bucurie a avut loc în 2015, când s-a oficiat slujba de sfințire a celei de-a treia biserici, aflate în cimitirul așezării monahale. În lăcașul ce-l are ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae s-au efectuat lucrări de restaurare și de pictură.
Astfel, în cei 55 de ani, în timpul stăreției aceleiași vrednice maici, Mănăstirea Vorona a cunoscut o perioadă de înflorire prin restaurarea celor trei biserici, prin construirea a trei case monahale şi amenajarea unei noi gospodării anexe, dar și prin sporirea vieții duhovnicești și prin organizarea a numeroase acţiuni filantropice. Nu mai puțin semnificativ este momentul hramului Mănăstirii Vorona din 7-8 septembrie 2005, când a avut loc Proclamarea canonizării Sfântului Onufrie de la Vorona.
În ianuarie 2019, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la instalarea ca stareță, maica Teofana a primit cea mai înaltă distincție bisericească – Crucea Patriarhală, în semn de gratitudine din partea Patriarhiei şi a Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Președintele Uniunii Scriitorilor din România, Varujan Vosganian, a vorbit joi seară despre asocierea dintre Mihai Eminescu și celebrul fotbalist Pelé.
Prezent al decernarea Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu- Opera Omnia, Vosganian a spus că Mihai Eminescu a fost în același timp premergător și călăuzitor.
Declarația lui Vosganian în clipul de mai jos:
Câștigătorul celei de-a 35-a ediții a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu- Opera Omnia pentru anul 2025, acordat de Primăria Botoșani, este poetul Nichita Danilov. Acesta a fost anunțat, joi seară, în cadrul Galei de decernare a Premiului Mihai Eminescu, desfășurată la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani.
„Eu acum sunt profund emoționat și emoționat cum nu am mai fost altădată la Botoșani, pentru că aici parcă veneam cu dezinvoltură. Acum emoțiile acestea m-au cuprins în seara zilei de azi, când am ascultat din balconul hotelului versurile lui Mihai Eminescu, care răsunau în tot Botoșaniul. Era parcă Sara pe deal a lui Eminescu. Sentimentul acesta îl am și acum. Nu vă pot spune lucruri foarte coerente pentru că sunt foarte tulburat. Sunt profund emoționat și probabil că dumneavoastră simțiți lucrul acesta”, a spus poetul.
El a mulțumit juriului pentru acest premiu, Primăriei și Consiliului Local al Municipiului Botoșani, dar și lui Gelu Dorian.
Nichita Danilov este un poet, scriitor, publicist și politician de etnie rus- lipovean din România. El s-a născut la data de 7 aprilie 1952 în satul Climăuți din comuna Mușenița (Suceava). A absolvit cursurile Facultății de Științe Economice și pe cele ale Școlii Postliceale de Arhitectură, ambele din Iași.
A lucrat ca economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor ("Convorbiri literare"), redactor șef ("Kitej-Grad"), șef departament cultură ("Monitorul de Iași"), director (Teatrul de copii și tineret "Luceafărul" din Iași), secretar literar (Teatrul Național din Iași), director (Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iași).
Debutul său literar a avut loc în anul 1979 în paginile revistei "Dialog". Este prezent în texte literare în aproape toate antologiile din țară și străinătate, poeziile sale au fost traduse și publicate în diverse reviste de gen din S.U.A., Anglia, Cehia, Slovacia, Franța, Spania, Letonia, Ungaria, Estonia, etc. sub semnătura unor traducători de prestigiu ca Adam J. Sorkin, Sean Cotter, Brenda Walker, Leons Briedis, Lidia Nasinova, Maria Dinescu, Emanoil Marcu etc.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Club European. A desfășurat o intensă activitate publicistică în cotidianul "Monitorul" (pagina culturală) și "Obiectiv" din Iași. De asemenea, a publicat texte literare în aproape toate revistele din România. În perioada 1998-2000 a funcționat ca atașat diplomatic pe probleme de presă la Ambasada României din Republica Moldova, pe parcursul unui an fiind ambasador ad-interim al acestei misiuni diplomatice. A fost membru al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu.
Câștigătorul celei de-a 35-a ediții a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu- Opera Omnia pentru anul 2025, acordat de Primăria Botoșani, este poetul Nichita Danilov. Acesta a fost anunțat, joi seară, în cadrul Galei de decernare a Premiului Mihai Eminescu, desfășurată la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani.
Nichita Danilov este un poet, scriitor, publicist și politician de etnie rus- lipovean din România. El s-a născut la data de 7 aprilie 1952 în satul Climăuți din comuna Mușenița (Suceava). A absolvit cursurile Facultății de Științe Economice și pe cele ale Școlii Postliceale de Arhitectură, ambele din Iași.
A lucrat ca economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor ("Convorbiri literare"), redactor șef ("Kitej-Grad"), șef departament cultură ("Monitorul de Iași"), director (Teatrul de copii și tineret "Luceafărul" din Iași), secretar literar (Teatrul Național din Iași), director (Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iași).
Debutul său literar a avut loc în anul 1979 în paginile revistei "Dialog". Este prezent în texte literare în aproape toate antologiile din țară și străinătate, poeziile sale au fost traduse și publicate în diverse reviste de gen din S.U.A., Anglia, Cehia, Slovacia, Franța, Spania, Letonia, Ungaria, Estonia, etc. sub semnătura unor traducători de prestigiu ca Adam J. Sorkin, Sean Cotter, Brenda Walker, Leons Briedis, Lidia Nasinova, Maria Dinescu, Emanoil Marcu etc.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Club European. A desfășurat o intensă activitate publicistică în cotidianul "Monitorul" (pagina culturală) și "Obiectiv" din Iași. De asemenea, a publicat texte literare în aproape toate revistele din România. În perioada 1998-2000 a funcționat ca atașat diplomatic pe probleme de presă la Ambasada României din Republica Moldova, pe parcursul unui an fiind ambasador ad-interim al acestei misiuni diplomatice. A fost membru al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu.
Academicianul Ion Pop, poetul care a fost laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”- Opera Omnia, a adus în ședința de Consiliu Local, un moment plin de umor, care a stârnit zâmbete pe chipurile celor prezenți.
„Eminescu intră încet, încet, în subconștientul colectiv și cu un banc. Vă rog să mă scuzați! Cineva zice: la ce te gândești tu când te gândești la echipa de fotbal a României? Păi mă gândesc la Eminescu! Dar Eminescu nu juca fotbal! Tocmai de aia!”, a spus renumitul poet.
Acesta a precizat că ar trebui amintiți, în cadrul acestor ședințe festive, și foștii laureați ai acestui premiu important, care, din păcate, nu mai sunt printre noi.
Pe 15 ianuarie 2026 se împlinesc 176 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Cu prilejul acestei zile, în Botoșani, dar și la Ipotești sunt organizate o serie de acțiuni culturale pentru omagierea marelui poet.
Consilierii locali s-au întrunit joi dimineață în cadrul unei ședințe festive, unde au votat pentru acordarea titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani poetului laureat al Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu- Opera Omnia.
Pe 15 ianuarie 2026 se împlinesc 176 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Cu prilejul acestei zile, în Botoșani, dar și la Ipotești sunt organizate o serie de acțiuni culturale pentru omagierea marelui poet.
Ziua Culturii Naționale, organizată de Primăria Municipiului Botoșani și Consiliul Local Botoșani, în parteneriat cu Fundația Culturală „Hyperion- Caiete Botoșănene” și Uniunea Scriitorilor din România, va debuta joi, pe 15 ianuarie 2026, de la ora 09:30, cu ședința festivă a Consiliului Local iar la ora 10:30, la Biserica Uspenia din Centrul Istoric vor avea loc TE DEUM, depuneri de jerbe de flori la statuia poetului Mihai Eminescu și un recital al poeților invitați.
Ulterior, la sediul Reprezentanței Botoșani a Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România va avea loc o întâlnire a invitaților cu scriitorii botoșăneni.
De la ora 17:00, în sala de spectacole a Teatrului „Mihai Eminescu” va fi susținută Gala de decernare a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Omnia pe anul 2025, în prezentarea lui Răzvan Amitroaie, urmată de un recital Adrian Naidin.
Poeții nominalizați care au intrat în procedură de jurizare în vederea desemnării laureatului sunt: Nichita Danilov, Marian Drăghici, Arcadie Suceveanu, Doina Uricariu, Matei Vișniec, Călin Vlasie și George Vulturescu.
Nominalizările au fost efectuate în urma unui sondaj din perioada septembrie - noiembrie 2025, de către Fundația Culturală „Hyperion-Caiete Botoșănene”, pe un eșantion de 100 de actanți, dintr-un număr de 30 de poeți propuși.
Printre invitați, sunt așteptați să ajungă la Botoșani Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Nicolae Prelipceanu, Daniel Cristea-Enache, Vasile Spiridon, Dan Gulea, Nichita Danilov, Matei Vișniec, Arcadie Suceveanu, Marian Drăghici, Grete Tartler, Adrian Popescu, Ion Pop, Lucian Vasiliu, Simona Modreanu, Călin Vlasie, George Vulturescu, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru, Paul Gorban, Radu Florescu, Vasile Tudor, Ionică Moldovan, Adrian Naidin și scriitorii botoșăneni Gellu Dorian, Nicolae Corlat, Mircea Oprea, Cristina Șoptelea, George Luca, Gabriel Alexe sau Dumitru Necșanu.
Ministrul Culturii, Andras Istvan Demeter, a participat, marți seară, la Gala Premiilor Culturii Naționale, care a avut loc pe scena Teatrului Mihai Eminescu din municipiul Botoșani. În momentul în care a urcat pe scenă, Demeter și-a manifestat regretul că prima sa prezență pe scena teatrului botoșănean este în calitate de ministru și nu cea de actor.
„Încep prin a vă spune un regret personal, acela că- cum- necum- șansa sau neșansa mea de a avea prima apariție pe această minunată scenă a acestei minunate săli în calitate de administrator, zis și ministru al Culturii, și nu în cel de actor sau cel de promotor cultural”, a spus ministrul Culturii a cărui declarație integrală o vedeți în video de mai jos:
La Gala Premiilor Culturii Naționale au participat numeroși oameni de cultură, printre care și președintele Institutului Cultural Român, Liviu Jicman, fostul ministru de externe Emil Hurezanu, academicianul Ion Pop, dramaturgul Matei Vișniec, dar și alte numeroase personalități culturale.
Trei mari personalități ale culturii române au fost premiate, marți seară, la Botoșani, la Gala Premiilor Culturii Naționale. Evenimentul a fost organizat de Centrul de Studii Mihai Eminescu- Memorialul Ipotești.
Astfel, Premiul Național pentru excelență în cultură a fost acordat academicianului Ion Pop, profesor universitar, poet, critic și istoric literar.
Premiul Național pentru literatură și promovarea dialogului intercultural i-a revenit lui Matei Vișniec, scriitor, jurnalist, dramaturg, membru de onoare al Academiei Române.
De asemenea, Premiul Național pentru promovarea culturii române și a excelenței muzicale i-a fost înmânat maestrului Marin Cazacu, profesor al Universității Naționale de Muzică din București și director general al Filarmonicii George Enescu din București.
Primăria Municipiului Botoșani și Consiliul Local Botoșani, în parteneriat cu Fundația Culturală „Hyperion-Caiete Botoșănene” și Uniunea Scriitorilor din România, organizează cea de-a XXXV-a ediție a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera OMNIA pentru anul 2025.
Poeții nominalizați care au intrat în procedură de jurizare în vederea desemnării laureatului sunt: Nichita Danilov, Marian Drăghici, Arcadie Suceveanu, Doina Uricariu, Matei Vişniec, Călin Vlasie şi George Vulturescu.
Nominalizările au fost efectuate în urma unui sondaj din perioada septembrie - noiembrie 2025, de către Fundația Culturală „Hyperion-Caiete Botoșănene”, pe un eșantion de 100 de actanți, dintr-un număr de 30 de poeți propuși.
Seria evenimentelor va fi deschisă pe data de 14 ianuarie 2026, de la ora 12:00, cu primirea invitaților la Hotel Rapsodia iar de la ora 17:00, în Foaierul Teatrului „Mihai Eminescu” va avea loc Ziua Editurii Junimea, avându-i ca moderatori pe Simona Modreanu (director Editura Junimea), Lucian Vasiliu și Paul Gorban, cu stand de carte și prezentări ale noilor apariții editoriale:
●Gellu Dorian – Primul raft. Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”
●Nicolae Corlat – Împotriva orbirii
●Valentin Talpalaru – Vorbitorul din umbră. O poveste. El hablador de sombra. Una historia.
●Valeriu Stancu – Oarba vecie din minutare
●Prezentarea revistei „Scriptor”
●Alte noi apariții editoriale ale Editurii Junimea. Semnale.
Ziua Culturii Naționale va debuta joi, pe 15 ianuarie 2026, de la ora 09:30, cu ședința festivă a Consiliului Local iar la ora 10:30, la Biserica Uspenia din Centrul Istoric vor avea loc TE DEUM, depuneri de jerbe de flori la statuia poetului Mihai Eminescu și un recital al poeților invitați.
Ulterior, la sediul Reprezentanței Botoșani a Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România va avea loc o întâlnire a invitaților cu scriitorii botoșăneni.
De la ora 17:00, în sala de spectacole a Teatrului „Mihai Eminescu” va fi susținută Gala de decernare a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Omnia pe anul 2025, în prezentarea lui Răzvan Amitroaie, urmată de un recital Adrian Naidin.
Printre invitați, sunt așteptați să ajungă la Botoșani Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Nicolae Prelipceanu, Daniel Cristea-Enache, Vasile Spiridon, Dan Gulea, Nichita Danilov, Matei Vișniec, Arcadie Suceveanu, Marian Drăghici, Grete Tartler, Adrian Popescu, Ion Pop, Lucian Vasiliu, Simona Modreanu, Călin Vlasie, George Vulturescu, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru, Paul Gorban, Radu Florescu, Vasile Tudor, Ionică Moldovan, Adrian Naidin și scriitorii botoșăneni Gellu Dorian, Nicolae Corlat, Mircea Oprea, Cristina Șoptelea, George Luca, Gabriel Alexe sau Dumitru Necșanu.
După Ada Lupu, încă o actriță din Botoșani a fost remarcată în cel mai nou serial difuzat de Netflix, cu record de vizualizări. „Plaha” este un serial care explorează legăturile dintre politică, corupție și crima organizată din Republica Moldova. Subiectul urmărește ascensiunea și căderea unui personaj prins între politică, relații externe și asasinate la comandă.
Actrița Ada Lupu din Botoșani, care a primit premiul Uniter de două ori pentru rolurile sale, joacă rolul Irinei. Aceasta este absolventă a Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Botoșani.
De asemenea, Anamaria Rusu, absolventă a Colegiului Național „A.T. Laurian” este și ea actriță în cel mai urmărit serial. Anamaria Rusu este Rodica, personajul sensibil care leagă povestea și emoțiile.
Ambele actrițe, extrem de talentate și apreciate în actorie, au fost selectate pentru roluri în unul dintre cele mai controversate seriale românești.
Cel mai mare și controversat serial produs vreodată în Republica Moldova, „Plaha”, poartă semnătura regizorală a lui Igor Cobileanski și se urmărește povestea unui personaj cu influență colosală. Ada Lupu o întruchipează pe victima devenită revoluționară, cea care își ia revanșa asupra protagonistului-antagonist.
Muzeul Județean Botoșani găzduiește, în perioada 12-28 ianuarie 2026, în spațiul Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian”, expoziția „Liviu Șoptelea – 60 – Secvențe”. Expoziția marchează un eveniment important din viața personală a artistului: împlinirea vârstei de 60 de ani.
Cunoscutul artist botoșănean prezintă publicului iubitor de artă lucrări de pictură, grafică și instalație realizate în perioada 1981-2025, în diverse etape de creație și făcând parte din diferite serii de proiecte expoziționale.
Pentru Liviu Șoptelea importante nu sunt doar forma și cromatica operei, ci mai ales modul în care reușește să transfigureze realitatea cotidiană spre a putea transmite celorlalți profunzimea crezului său artistic. În acest sens, el abordează și îmbină în mod strălucit tehnicile tradiționale cu cele moderne, atât în realizarea operelor sale, cât și în aranjarea ambientului expozițional.
Născut la 24 ianuarie 1966, la Botoșani, Liviu Șoptelea este licențiat în arte vizuale și absolvent de studii de master în conservarea și restaurarea operei de artă la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, actualmente profesând în calitate de conservator la Muzeul Județean Botoșani, Galeriile de Artă „Ștefan Luchian”. Membru titular al U.A.P.R., Filiala Iași, secția Pictură, artistul are o activitate profesională deosebit de bogată, cu numeroase expoziții personale organizate în țară și în străinătate și participări la diverse expoziții de grup și colective.
Pentru creațiile sale, artistului i s-au conferit, în timp, diverse premii și distincții, pentru pictură, instalație, ilustrație de carte etc.
Evenimentul, organizat de Societatea Culturală ,,Expo-Artˮ Botoșani, este curatoriat și prezentat de Mimi Necula.
Finisajul expoziției va avea loc sâmbătă, 24 ianuarie 2026, ora 17.00. Intrarea este liberă.
Memorialul Ipotești invită publicul, în data de 14 ianuarie 2026, ora 18:00, la spectacolul „Cabaretul cuvintelor”, susținut de actorii Teatrului „Matei Vișniec” pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani. Piesa este scrisă și regizată de Matei Vișniec.
„Am conceput acest spectacol ca un omagiu adus cuvintelor întrucît ele ne conferă statut uman. Dar ştim noi să le preţuim cu adevărat? Ne îngrijim noi destul de limba noastră - principala noastră dimensiune identitară? Iată doar cîteva întrebări cu care am pornit la drum scriind o întreagă carte despre cuvinte. Mi-am imaginat că fiecare cuvînt poate fi un personaj şi poate povesti lucruri importante despre sine: cum a apărut, ce semnificaţii multiple poate îmbrăca, în ce relaţii distante sau cordiale se află cu alte cuvinte, sau cum este maltratat de unii vorbitori. Cei zece actori ai teatrului sucevean încarnează, în acest spectacol, zeci de personaje-cuvinte.
Mi-am dorit un spectacol cu emoţii vizuale şi auditive, cu poezie şi umor, cu reflecţii care să se nască din prezentarea unor fabule morale şi chiar filosofice. Limba română este un tezaur identitar, dar dacă ar putea vorbi s-ar plînge de neglijenţele noastre faţă de ea. Uneori o rostim cu aproximaţie, o rănim şi o sărăcim, nu suntem atenţi la frumuseţea ei şi nici nu ne dăm seama că o cunoaştem superficial. Cabaretul cuvintelor nu este un spectacol acuzator, dar nici nu este tandru cu cei care dau exemple proaste de utilizare a limbii, cu cei care o urîţesc la radio sau la televiziune. Veniţi deci la Cabaretul cuvintelor pentru a petrece împreună un moment savuros de complicitate a tuturor artelor”, spune Vișniec despre spectacol.
Evenimentul face parte din ediția ianuarie 2026 a „Zilelor Eminescu – Ziua Culturii române”. Invitațiile pot fi ridicate de la agenția Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, începând cu data de 8 ianuarie 2026.
Există sculptori în marmură, în metal, în lemn, materiale tari, făcute să reziste. Ea însă a ales contrariul: lucrează cu cea mai firavă materie cu putință – coaja de ou. Suprapune coajă peste coajă și sculptează totul în fragilitatea lor, fără accesorii, fără trucuri. Fără alte materiale. Doar lumină, răbdare și coajă de ou, un material imprevizibil, neiertător, care se poate distruge dintr-o singură mișcare greșită.
Și totuși, din ceea ce se poate sparge atât de ușor, ea construiește opere de artă care uimesc și emoționează, opere care rămân. Nu ca simboluri ale fragilității, ci ale forței care se naște din fragil, scrie Revista Cariere.
Octombrie 2025. Osaka, Japonia. În Pavilionul României din cadrul World Expo Osaka 2025, în fața unui kimono, o doamnă japoneză în vârstă stă nemișcată. Lacrimile îi tremură în colțul ochilor.
Nu este un vizitator obișnuit... e o fostă profesoară de kimono. Știa cum se poartă o ținută imperială, cum se leagă un obi, cum se așază un guler perfect, cum se citește un simbol ascuns în firul unei țesături. Învățase sute de eleve să respecte tradiția, văzuse mii de țesături, studiase mii de tehnici.
Și totuși, ceea ce vedea acum o uimea dincolo de tot ce știa, dincolo de orice lecție predată. Pentru că în fața ei nu era mătase. Nu era brocart, satin sau crep. Era doar coajă de ou. Un kimono ce nu fusese țesut, fusese construit. Fragment cu fragment. Detaliu cu detaliu. Sute de linii „sculptate” cu motive românești și simboluri japoneze, mii de fragmente unite cu o uluitoare măiestrie.
A privit lucrarea minute în șir. Apoi, a închis ușor ochii, a făcut o reverență – ojigi – așa cum o cere respectul în fața artei și, cu vocea încărcată de emoție, i-a spus artistei care o privea: „Am așteptat trei ore doar pentru a intra în pavilion. Fiecare secundă a meritat. Mulțumesc”.
Profesoara a plecat zâmbind. Cea care a rămas cu ochii în lacrimi a fost creatoarea kimonoului: Cristina Prisacariu, o româncă din Botoșani pe care Japonia a provocat-o să modeleze fragilitatea și să o transforme în artă.
Așa am cunoscut-o pe Cristina. Pe Facebook. Prin lacrimile unei doamne profesoare și prin felul în care a povestit acest moment. O emoție care mi-a dat de înțeles că, înainte de a fi artist, Cristina este un om care simte lumea altfel: cu smerenie, cu grijă, cu respect pentru tot ce atinge. Și că, în spatele acelui kimono, nu stă doar măiestria, ci și o formă de artă rară, care poartă în ea puterea unui destin.
Un curaj artistic care m-a intrigat: cum poate cineva să transforme ceva atât de absurd de fragil într-o capodoperă? Așa că am vrut să o cunosc.
La Expo 2025 Osaka, kimonoul „Renașterea” nu a fost doar piesa centrală a expoziției Cristinei Prisacariu. A fost declarația ei de identitate, felul în care a vrut să-și spună povestea. O poveste despre România din care a plecat și Japonia în care s-a regăsit, așezate una lângă alta.
Realizat din 17 tipuri de coji de ouă – de la struț, flamingo și pinguin, până la păun, papagal și emu –, kimonoul este rezultatul a peste un an de muncă. Un an în care Cristina a tăiat și a șlefuit, cu o precizie care nu accepta greșeli, până când fiecare coajă de ou s-a supus formei. Apoi, le-a unit una lângă alta, ca pe niște amintiri care se căutau, se recunoșteau, se îmbrățișau, până când fragilitatea a început să curgă ca o mătase fină. O țesătură rară, pe care Cristina a înnobilat-o așezând pe ea simboluri japoneze (Tsuru, Kintsugi, Aizome) și motive românești (ia, poarta maramureșeană, Cucuteni). Împreună, ca dorul și apartenența: România care a rămas în inimă și Japonia care i-a devenit acasă.
Când a plecat din Botoșani spre Japonia, Cristina avea puțin peste douăzeci de ani și nu visa la galerii, premii sau titlul de artist. A plecat pur și simplu cu dorința de a vedea o altă lume și de a înțelege de ce, dincolo de geografie, oamenii trăiesc altfel.
Dar până să-i înțeleagă pe alții, s-a descoperit pe sine. Nu într-un atelier de artă, ci într-o școală pentru copii hipoacuzici. Le arăta cum se încondeiază ouăle când în privirile lor a văzut emoție, curiozitate și un fel de înțelegere fără cuvinte. Așa și-a dat seama că un material fragil poate să spună povești puternice și că fragilitatea poate fi limbaj.
Pe 23 decembrie, Cristina împlinește 43 de ani. Și, cumva, rândurile acestea aș vrea să se întoarcă la ea ca un dar din România. Un dar pentru o artistă rară, care a reușit să emoționeze Japonia cu o coajă de ou. O artistă în mâinile căreia fragilitatea devine curaj, identitate și o punte între două lumi.
Cristina, ai plecat din Botoșani și ai ajuns în Japonia, una dintre cele mai diferite lumi posibile. Care a fost scânteia care a aprins această alegere?
M-a atras mereu dorința de a descoperi lumi noi, necunoscutul, provocările, dorința de a-mi depăși limitele. Plecarea în Japonia nu a fost o decizie planificată, ci mai degrabă o chemare, o dorință de a mă apropia de rafinamentul tradițiilor japoneze. Când am pășit prima dată pe pământ japonez, am știut cu adevărat că am ajuns exact unde trebuie. Am simțit acea liniște profundă pe care ți-o dă un loc în care sufletul tău este înțeles fără cuvinte. Am simțit că pot începe o viață nouă, că mă voi descoperi în continuare.
Făcând o paralelă, este exact ca simbolul oului din arta mea, care exprimă un nou început: este fragil, dar plin de potențial.
Privind înapoi, crezi că tu ai ales Japonia… sau Japonia te‑a ales pe tine?
Cred că Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile și mi-a dus pașii aici. Îmi doream să mă regăsesc și să mă descopăr mai mult. Eu cred că ne-am ales reciproc, pentru că Japonia mi-a oferit un spațiu în care gingășia și delicatețea sunt privite ca niște forțe, iar eu aveam nevoie să mă exprim și să îmi găsesc puterea în fragilitatea mea. Japonia, prin cultura ei, m-a primit cu răbdare și respect, cu acea tăcere care te face să te observi pe tine însăți, să te analizezi și să îți cauți puterea interioară.
Cât de aproape mai e România pentru tine azi? Ce din tine a rămas iremediabil românesc?
România este adânc înrădăcinată în sufletul meu. Este locul unde m-am născut și am fost botezată. Nu este zi în care să nu îmi amintesc de părinții mei, de ulițele satului bunicilor mei, de mirosul cozonacului sau de culesul fructelor în copaci.
Cred că pot spune că sensibilitatea mea este pur românească, și mă refer aici la acel sentiment al emoției simple, sincere, calde, care vine din lucruri mărunte. România se regăsește în felul în care privesc oamenii, în gesturile mele când interacționez cu ei, în gândurile pe care le transmit lor. Românul este, în esență, un om bun și primitor!
Există un moment, un miros, o melodie, ceva mărunt, care te întoarce mereu acasă, măcar pentru o clipă?
Mirosul de pământ ud după ploaie îmi amintește de curtea bunicilor, iar o melodie de fluier, un colind sau chiar și foșnetul frunzelor îmi aduc România în suflet.
Japonia e țara rafinamentului și a perfecțiunii. Cum se simte „românitatea” ta acolo?
Se simte ca o flacără caldă într-un templu liniștit. Japonia este disciplinată, exactă, atentă la detaliu. Eu vin cu emoția, cu povestea, cu pasiunea aceea românească, ce mai mult se simte decât se explică. Precizia japoneză și sensibilitatea românească sunt ca două fețe ale aceleași monede. Împreună formează un echilibru și creează un întreg
În arta ta se întâlnesc finețea japoneză și sensibilitatea românească. Unde se vede cel mai frumos această întâlnire?
Ultima mea lucrare, „Renașterea”, îmbină cel mai armonios sensibilitatea românească cu finețea și precizia japoneză. Kimonoul este integral din coji de ouă, unde am folosit 17 tipuri diferite de coji de ouă: struț, flamingo, pinguin, păun, papagal, emu.
Această operă descrie cel mai bine sufletul meu, care aparține deopotrivă României și Japoniei, în egală măsură. Kimonoul este podul meu între cele două lumi, și veți regăsi sculptate pe el motive tradiționale românești: ia tradițională, poarta maramureșeană, cultura Cucuteni, precum și elemente ale tradiției japoneze – Tsuru (cocorul), Kintsugi, Aizome.
Lucrezi cu materiale fragile, coji de ouă, pe care le transformi în artă. Ce te atrage la fragilitate? Cum ai ajuns să lucrezi cu materiale atât de neobișnuite?
Fragilitatea mi-a arătat drumul în viață. Într-o zi, participând la un eveniment la o școală pentru copii hipoacuzici, le-am vorbit despre România și le-am explicat arta încondeierii ouălor. Am văzut în ochii lor o lumină de speranță, o scânteie pe care îmi este greu să o descriu în cuvinte.
Atunci am simțit că modelatul obiectelor fragile poate fi un limbaj universal, poate atinge inimi și poate da speranță, fără să fie nevoie de cuvinte. Atunci am realizat ceva ce se stratifica în interiorul meu de ceva vreme: coaja de ou este simbolul fragilității pline de forță ascunsă, este simbolul unui nou început. Este o renaștere! Astfel că, de atunci, coaja de ouă mi-a devenit instrument, limbaj, mărturisire.
Preotul Partenie Apostoaie de la Biserica Vovidenia din municipiul Botoșani a recomandat, miercuri seară, credincioșilor să aibă grijă de sufletul lor, deoarece sufletul „este cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl face umanității”.
De asemenea, acesta a spus, în mesajul de la finalul slujbei cu prilejul trecerii în Noul An, 2026, că oamenii ar trebui să se preocupe de sănătatea minții și a trupului, dar și să lupte cu păcatele. De asemenea, el a îndemnat credincioșii să manifeste recunoștință pentru toate darurile primite de la Dumnezeu.
„Dragi creștini, La acest moment de seară, la acest moment de Ajun, în primul rând, să aducem slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile care au fost revărsate, în anul acesta pe care îl încheiem, 2025.
Înainte de a-I cere lui Dumnezeu și Maicii Domnului să fie alături de noi și în anul care urmează, 2026, în primul rând, să fim recunoscători. Recunoscători și mulțumitori pentru toate darurile revărsate asupra vieții fiecăruia și asupra întregii omeniri.
Dacă ar fi să urmărim un fir, ar fi, în primul rând, recunoștința, după care să ne cunoaștem și să ne recunoaștem slăbiciunile, păcatele, momentele în care am căzut. Dar să cunoaștem și să recunoaștem și momentele în care Dumnezeu ne-a binecuvântat cu sănătate, cu pace, cu reușite, cu mult har.
Și, după ce recunoaștem, să regretăm momentele în care nu am fost noi cei mai buni, așa după cum așteaptă Dumnezeu să fim.
Nu am fost noi pe Cale, nu am fost în Adevăr, nu am fost noi cei care să prețuim Viața, așa după cum se cuvine. Să regretăm, iar după regret vine încercarea noastră de a repara și reparăm, în primul rând, prin spovedanie, prin sinceră căință înaintea lui Dumnezeu, pentru ceea ce am făcut și nu trebuia să facem și pentru ceea ce trebuia să împlinim și nu am împlinit întocmai, așa cum se cuvenea.
După ce recunoaștem, ne căim și reparăm, începem să ne reașezăm ca fii ai lui Dumnezeu. Să redobândim calitatea de fii ai lui Dumnezeu. Să ne aducem aminte că, totuși, avem sus, în Cer, un Tată, pe Dumnezeu Tatăl, avem pe Maica Domnului, Maica creștinilor, iar noi suntem fii ai lui Dumnezeu și frați într-olaltă.
Și, după ce toate le-am împlinit cu adevărat, vom fi restabiliți pe Cale și vom merge, încetul cu încetul, cu ajutorul lui Dumnezeu, și în anul 2026. În anul acesta care vine, să încercăm, dragii mei, pe cât se poate, să devenim mai buni.
Nu vom putea lăsa toate răutățile din viața noastră, dar, măcar o patimă, un păcat, o slăbiciune a noastră, să o depărtăm de la noi și să așezăm, în locul ei, o virtute, o faptă bună.
Să luptăm cu un păcat și să îmbrățișăm o virtute, iar atunci, la finalul anului 2026, vom constata că suntem pe o altă treaptă, superioară, în urcușul nostru către Dumnezeu. Dar, pentru acest lucru, ne trebuie să avem trei mari valori în viața noastră, în fața ochilor noștri, zi de zi, în tot anul, ceas de ceas, minut de minut.
În primul rând, să avem grijă de sufletul nostru. Este cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl face umanității: sufletul nemuritor din viața noastră. Pe el trebuie să îl curățim, de el trebuie să avem grijă, pe el trebuie să îl îmbogățim cu virtuți: cu credință, cu dragoste, cu speranță, cu fapta cea bună către semenii noștri și cu răbdare și cu multă osteneală în drumul nostru către Dumnezeu.
Pe lângă grija față de suflet, să avem grijă de sănătatea trupului și a minții noastre. Să încercăm să nu mai fim atât de stresați, atât de supărăcioși, atât de irascibili, atât de cuprinși de gândurile rele și de răutățile care dau năvală asupra noastră.
Să avem mintea curată, iar gândul nostru să fie conform gândului lui Dumnezeu. Prin mintea noastră să curgă gândurile frumoase, așa după cum au curs în mintea Sfintei Fecioare Maria, care și-a făcut din mintea ei palat al Preasfântului Duh.
Deci, sănătatea minții și a trupului, ferindu-ne de rău și îmbrățișând binele suprem.
În al treilea rând, pe lângă suflet și grija față de sănătate, să avem grijă față de familie, care trebuie să devină un rai sufletesc.
Familia cea sfântă – tata, mama, copiii, frații, părinții – este Raiul pe acest pământ. De aceea, mai multă bunăcuviință, vorbe doar frumoase, cuminți, evlavioase, gânduri bune, mai ales în familie.
Iar dacă, poate, în viața noastră sunt forme ale răutății, ale nedreptății, iadul ne poate înconjura de multe ori. Dacă avem, însă, în familie stabilitate, gânduri bune și curate, dragoste sinceră, atunci vom putea învinge.
Prin credința puternică în Dumnezeu, prin rugăciune, prin post, prin spovedanie, prin grija față de suflet, prin ceea ce lăsăm noi să intre în mintea noastră, prin grija față de sănătatea sufletului și a trupului nostru și prin dragostea sinceră, curată, nealterată de rău din familie, vom birui.
Avem mare speranță că Maica Domnului va binecuvânta și anul acesta, 2026, cu pace, cu binecuvântare, cu dragoste și cu mult har.
De aceea, dragii mei, să transmiteți tuturor celor dragi dumneavoastră, acolo unde sunteți – la locurile de muncă, în școală, în spitale, în țară și în străinătate, acolo unde românii își duc existența – să transmiteți tuturor harul, binecuvântarea și bucuria.
Un an tihnit, un an fără stres, un an în care Hristos Domnul, chiar dacă poate lasă vreo ispită, vreo încercare sau vreo cruce grea, să știți că tot El dă putere să depășim toate greutățile și tot El dă har pentru a rezolva problemele aproape iremediabile din viața noastră.
Să nu uităm că, în brațele Maicii Domnului, suntem și în inima lui Dumnezeu, aici și în viața veșnică. Amin.
Unul dintre cei mai longevivi director din Botoşani iese la pensie. Este vorba de directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, Valentin Rău, care va fi înlocuit începând cu prima zi din 2026.
Valentin Rău a condus Casa Sindicatelor din Botoşani aproape 20 de ani.
În locul acestuia a fost numit Cornel Hergheligiu, fost director al Direcţiei de dezvoltare locală din cadrul Primăriei Botoşani.
Județul Botoșani își consolidează statutul de pol cultural prin instituții muzeale de elită, recunoscute oficial pentru valoarea lor patrimonială. Dănuț Huțu, directorul Direcției Județene pentru Cultură Botoșani, a evidențiat faptul că județul se mândrește cu patru muzee de importanță majoră, care au trecut cu succes prin riguroasele procese de acreditare și reacreditare.
„Avem mai multe muzee, cele mai importante sunt patru, care sunt și acreditate și reacreditate. Și anume: Muzeul Județean Botoșani, Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, Muzeul Țăranului de la Flămânzi și Muzeul de Istorie și Etnografie din Darabani. Ultimele două muzee au fost create în ultimul timp, muzeul de la Flămânzi printr-un proiect european”, a declarat directorul Direcției de Cultură, Dănuț Huțu.
Muzeul Județean Botoșani este o instituție fanion, care găzduiește comori arheologice (inclusiv celebra ceramică de Cucuteni) și colecții de artă care definesc identitatea regiunii. Memorialul Ipotești este mai mult decât un muzeu. Acesta este un sanctuar al literaturii române, dedicat geniului eminescian, fiind un punct de atracție internațional.
Situat în cel mai nordic oraș al țării, muzeul de la Darabani recuperează memoria locală și oferă o perspectivă inedită asupra vieții de la graniță, integrându-se rapid în circuitul turistic județean. La rândul său, creat prin intermediul unui proiect european, muzeul de la Flămânzi nu este doar un spațiu de depozitare a obiectelor vechi, ci un omagiu viu adus spiritului răscoalei de la 1907 și rezilienței satului românesc.
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipoteşti
Consiliul Județean (CJ) Botoșani a stabilit, luni, în ședință extraordinară, taxele de vizitare a muzeelor din Botoșani în 2026. Astfel, taxa de acces la Muzeul de Istorie Botoșani, Muzeul de Științele Naturii Dorohoi, Muzeul de Etnografie Botoșani, Muzeul de Arheologie Săveni, Muzeul Memorial „George Enescu” Dorohoi, Casa Memorială „George Enescu” Liveni, Casa Memorială „Nicolae Iorga” Botoșani, Galeriile de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani, Muzeul „Ștefan Luchian” Ștefănești este de zece lei, în cazul adulților și cinci lei pentru preşcolari, elevi, studenţi, pensionari, adulți cu handicap.
Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu” are cea mai mare taxă de vizitare. Astfel, accesul la Casa Memorială Miihai Eminescu este de 15 lei pentru adulți și opt lei pentru preşcolari, elevi, studenţi, pensionari, adulţi cu handicap.
Grupurile organizate, dacă sunt formate din minim zece persoane, trebuie să plătească opt lei la Memorialul Ipotești și cinci lei la celelalte muzee din subordinea CJ.