Reprezintă „reducerea silențioasă” o strategie etică pe piața muncii?

Piața muncii din ultimii 5 ani este marcată de o volatilitate ridicată a prețurilor, de apariția unor noi politici economice și de transformări la nivel comercial în majoritatea industriilor. În timp ce în unele industrii, precum retal online și iGaming, unde activează operatori precum NV casino, numărul locurilor de muncă este în creștere, în alte industrii, precum servicii manufacturiere și auto, numărul angajaților tinde să se reducă.

Mai nou, peste 24% dintre angajatori apelează la strategii de relocare și disponibilizare a angajaților care să nu îi afecteze prea mult din punct de vedere al costurilor. Una dintre strategiile utilizate începând cu 2023 este "quiet cutting" sau "reducerea silențioasă", care le permite angajatorilor să îi determine pe angajați să demisioneze de bunăvoie. Descoperă ce înseamnă această strategie, care sunt beneficiile, dar și dezvantajele și multe altele.

Ce înseamnă strategia "concedierea silențioasă"?

Aceasta este o practică întâlnită pe piața muncii din SUA și Mare Britanie, prin intermediul căreia un angajator caută să determine un angajat să își depună demisia de bunăvoie. Pentru a-și atinge obiectivul, angajatorul îi reduce în mod treptat responsabilitățile angajatului în cadrul companiei. De asemenea, angajatorul poate recurge la diferite tertipuri care sunt acoperite din punct de vedere contractual, precum:

• Refuzul de a îi acorda angajatului o mărire salariată sau promovarea;
• Alocarea de sarcini care sunt de natură să epuieze psihic sau fizic angajatul;
• Restrângerea sarcinilor în cadrul departamentului până la punctul în care angajatul se simte inutil;
• Alocarea unor sarcini care sunt plictisitoare sau care creează o rutină plictisitoare pentru angajat;
• Crearea unui climat de muncă care nu este pe placul angajatului.

Toate aceste metode utilizate de către angajator sunt la limita legii, dar nu până la punctul în care să le permită angajaților să înainteze o plângere legală împotriva angajatorului.

De ce recurg angajatorii la strategia „reducerii silențioase”?

Costurile concedierii unei persoane sunt diferite de costurile asociate unei demisii. Atunci când angajatul își prezintă demisia, compania nu mai are obligația acordării compensațiilor și indemnizațiilor de concediere.

Care sunt efectele acestei strategii asupra companiei și angajaților?

Beneficiul principal pentru angajator este reprezentat de atingerea obiectivului (demisia din propria inițiativă a angajatului, ceea ce echivalează cu reducerea costurilor). De asemenea, eliberarea unei poziții în cadrul companiei îi oferă societății posibilitatea de a economisi salariul și celelalte facilități acordate fostului angajat. Numai că, din punct de vedere al celorlalți angajați, există o serie de repercursiuni:

• Se creează un climat de neîncredere în rândul angajaților rămași în companie;
• Reputația societății poate avea de suferit, ceea ce va genera probleme la nivel de recrutare pe noi poziții în cadrul companiei;
• Nivelul de retenție al angajaților poate scădea;
• Reducerile silențioase pot pune la îndoială stabilitatea financiară a societății;
• Există riscul ca și alți angajați să își dea demisia;
• Potențialul de muncă al celorlalți angajați se poate diminua;
• Fostul angajat poate să dea în judecată societatea pe considerante de practici imorale, ceea ce va genera costuri suplimentare pentru companie.

Astfel, în locul acestei practici imorale, angajatorul poate opta pentru un pachet compensatoriu care să îi permită să își păstreze un statut respectabil pe piață, dar și printre proprii angajați.

Ce ar trebui să facă angajatorii în locul "reducerilor silențioase"?

Concedirea discretă a angajaților a crescut nivelul resentimentelor în rândul unui procent de 62% dintr angajații rămași în activitate. Aceștia au experimentat temeri pentru propriul loc de muncă, dorința de a renunța la locul de muncă și sentimente negative legate de stabilitatea din punct financiar a companiei.

Faptul că piața muncii este imprevizibilă nu înseamnă că angajatorul poate abuza de poziția sa pentru a-și determina unii dintre angajați să renunțe voluntar la locul de muncă pentru ca să nu le fie plătite compensații la concediere. Un procent de 56% dintre angajați preferă concedierea directă în locul concedierii discrete, aceștia dorindu-și din partea angajatorului:

• Onestitate și transparență în procesul de concediere;
• Evaluări corecte, reale și regulate ale nivelului de performanță;
• Investiții pentru îmbunătățirea performanțelor angajatului;
• Sprijin pentru angajații care întâmpină dificultăți;
• Oportunități de dezvoltare de noi abilități, care să îi permită angajatului să progreseze și să atingă o nouă poziție în cadrul companiei.

De asemenea, compania trebuie să creeze un ghid corect și transparent pe care HR-ul să-l urmeze în procesul de concediere. Mai mult decât atât, angajatorii trebuie să:

• Prioritizeze comunicarea deschisă și transparentă cu angajații pentru a-i face să înțeleagă corect motivele din spatele schimbărilor din companie;
• Evite să neglijeze moralul angajaților;
• Le furnizeze angajaților sisteme de sprijin adecvate;
• Conceapă un plan extins pentru faza post-tranziție;
• Se asigure că strategiile folosite sunt în conformitate cu reglementările legale.

Indiferent cât de discrete sunt practicile de determinare a angajatului să renunțe din propria inițiativă la locul de muncă în locul unei concedieri, ceilalți angajați vor observa aceste activități. Astfel, pe termen lung, o concediere cu plata unor compensații este mai eficientă decât o "concediere silențioasă".