Astazi este praznuit Sfintul Cuvios Onufrie de la Vorona

Intre numeroşii părinÅ£i ce au sfinÅ£it pămintul ţării noastre prin inalta lor viaţă duhovnicească se numără şi Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al Å£inuturilor botoşănene, vieÅ£uitor al Schitului Sihăstria Voronei. Despre viaÅ£a acestui cuvios părinte se cunosc foarte puÅ£ine amănunte, el voind să fie cunoscut lui Dumnezeu, iar nu oamenilor. Din unele insemnări de pe manuscrisele copiate de el şi de ieroschimonahul Nicolae, care a vieÅ£uit impreună cu el, ştim că s-a născut in jurul anului 1700, in Rusia, probabil intr-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al unui Å£inut. Dorind viaÅ£a pustnicească şi aprinzindu-se cu dumnezeiasca rivnă, a lăsat familia, onoarea rangului şi patria sa in jurul anului 1749, venind in Å£inuturile Moldovei. Il atrăsese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori in osteneli tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii in adincul codrilor. A cercetat numeroase mănăstiri, culegind cu hărnicie, asemeni unei albine, sfaturi ziditoare de suflet, deprinzind lepădarea de sine şi urmarea lui Hristos, dar, mai ales, invăţind de la fiecare părinte intilnit lucrarea cea plăcută lui Dumnezeu. Fără indoială, se ocupa şi cu citirea Scripturii şi a altor cărÅ£i folositoare, pe care le va copia mai tirziu cu multă rivnă şi răbdare, impodobindu-le cu o scriere frumoasă. A vieÅ£uit astfel timp de 15 ani, crescind duhovniceşte in preajma unor aleşi părinÅ£i duhovniceşti, precum Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicicovski. Acesta din urmă il va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, in jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Intre cei doi se va infiripa o strinsă prietenie duhovnicească, povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desăvirşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i şi duhovnic, iar după ce s-au despărÅ£it, legătura lor sufletească a continuat prin scrisori, pentru că amindoi petreceau intru acelaşi duh. Auzind de alÅ£i pustnici romini şi ruşi sporiÅ£i duhovniceşte, care vieÅ£uiau in codrii Voronei, va intra in anul 1764 in obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgindu-se in pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieÅ£ui intr-o peşteră pe malul piriului Vorona, intr-o aspră nevoinţă, petrecind in smerenie, infrinare, tăcere şi neincetată rugăciune. Minca doar o dată in zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aÅ£ipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieÅ£uia şi el in codrii Voronei. Făgăduindu-se intru totul Domnului Hristos, a imbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mina duhovnicului său, stareÅ£ul Paisie, in anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi in locul nevoinÅ£elor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. Astfel va stărui cuviosul fără odihnă in chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului, invrednicindu-se de vederea luminii dumnezeieşti şi primind roua Duhului Sfint. Făcind inima sa locaş neprihănit Mintuitorului Hristos, se va bucura intru adincul ei de mari bucurii şi mingiieri duhovniceşti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie. Şi urcind in scurt timp pe treptele sfinÅ£eniei, pe mulÅ£i ii folosea cu vieÅ£uirea sa aleasă, cu rugăciunea şi cu sfatul său, fiind binecuvintat de Dumnezeu cu darul deosebirii gindurilor. Şi atit monahii, cit şi credincioşii de rind il căutau, minunindu-se de blindeÅ£ea şi inÅ£elepciunea sa. Astfel pe mulÅ£i i-a indreptat pe calea cea bună, risipind cursele vrăjmaşilor şi arătindu-se făcător de minuni incă din timpul vieÅ£ii sale. Iar cind a săvirşit călătoria cea bună şi a sosit timpul să incredinÅ£eze curatul său suflet Stăpinului Hristos, a fost vestit mai inainte de aceasta. In noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se impărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Singele Mintuitorului, un inger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat in apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi inger il va călăuzi pină la peştera cuviosului, pe care il va afla foarte slăbit. Şi cerind să meargă la Sihăstrie, după citeva zile a adormit intru Domnul, la 29 martie 1789, fiind inmormintat de către ciÅ£iva călugări in livadă, la rădăcina unui măr. Nu după mult timp, la mormintul cuviosului au inceput să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinÅ£enia sa. MulÅ£i au văzut luminări arzind şi au auzit glasuri cintind in acel loc, iar o dată, rătăcindu-se trei călugări prin pădurile din jur şi lăsindu-se noaptea, au fost călăuziÅ£i de o lumină puternică pină la peştera unde s-a nevoit cuviosul. In iarna anului 1846 s-a arătat din nou puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe cind domnitorul Mihail Sturza se afla la vinătoare a găsit un fruct mare şi frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormintul cuviosului, l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care eraA  bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. Minunindu-se, domnitorul se va intoarce la Vorona şi, aflind despre viaÅ£a nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape osemintele lui şi să fie aşezate spre cinstire intr-o raclă in altarul bisericii Mănăstirii Vorona. Zece ani mai tirziu, in urma unui vis in care insuşi Cuviosul Onufrie s-a arătat stareÅ£ului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerindu-i să fie dus in Sihăstrie, racla cu sfintele sale moaşte a fost aşezată intr-o firidă din pronaosul bisericii "Bunavestire" din Sihăstria Voronei, unde se află şi astăzi. Aici vin să se inchine mulÅ£i credincioşi, Cuviosul Onufrie continuind să săvirşească numeroase minuni pentru cei care ii cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.