Hram la Biserica Sfintul Mina din cartierul Tulbureni

Credinciosii din municipiul Botosani si nu numai sunt asteptati, simbata, la slujba religioasa oficiata de preotul paroh Ovidiu Marginean la Biserica din Tulbureni, care poarta hramul Sfintului Mare Mucenic Mina.

Sfintul Mare Mucenic Mina a trait pe vremea imparatiei lui Maximian si era din Egipt, ostindu-se in cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc in Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca sa vada cinstirea cea ratacita a idolilor, s-a suit in munte si s-a curatit pe sine cu postiri si cu rugaciuni. Si intarindu-se de ajuns si aprinzindu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor catre Hristos, s-a pogorit din munte si, stind in mijlocul inchinatorilor la idoli, a propovaduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu tirsini si a fost ars de foc si tirit fara mila peste ciulini, de i-a spart trupul, in urma carora si-a primit sfirsitul prin sabie.

Mergind odata un crestin ca sa se inchine in biserica acestui Sfint Mina, a gazduit la o casa de straini; iar stapinul acelei case, cunoscind ca gazduitul avea bani in sinul sau, s-a sculat in miezul noptii si l-a omorit. Apoi taindu-l bucati le-a pus intr-o cosnita si a ascuns-o in camara sa cea mai dinauntru, asteptind ca sa se faca ziua. In vreme ce ucigasul se afla in nevointa si in ingrijorare, cum si unde si cind sa se duca sa ascunda partile celui ucis, ca sa nu-l inteleaga cineva, iata i s-a aratat lui Sfintul Mina, calare in chip de ostas si cercetindu-l ce s-a facut cu strainul care gazduise acolo; iar ucigasul adeverea ca nu stie nimic. Atunci sfintul, pogorindu-se de pe cal, a intrat inauntrul casei celei mai ascunse si, aflind cosnita si scotind-o, s-a uitat la ucigas cu o cautatura grozava si salbatica si i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigasul de frica, fara de glas si ca un uluit facindu-se, s-a aruncat pe sinesi jalnica cadere la picioarele sfintului. Iar sfintul, punind la loc toate membrele ucisului si facind rugaciune, a inviat mortul si i-a zis lui: "Da lauda lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicindu-se ca din somn si cugetind cele ce a patimit de la cel ce-l gazduise si cum a cistigat viata a doua oara, a slavit pe Dumnezeu; iar multimea se inchina ostasului ce se aratase si care-l inviase. Si dupa ce s-a ridicat de jos ucigasul, a luat sfintul banii de la el si i-a dat omului pe care-l inviase, zicindu-i: "Du-te frate in calea ta. Si, intorcindu-se catre ucigas, l-a batut precum i se cadea, apoi, sfatuindu-l, si pe linga acestea iertind greseala lui si facind rugaciune pentru dinsul, a incalecat calul si s-a facut nevazut.