Durerea de călcâi

Dr. George Enescu, medic specialist Ortopedie-Traumatologie, Arcadia

Durerea regiunii calcaneene reprezintă o problemă des întâlnită în rândul pacienților. Durerea este resimțită cel mai des sub călcâi sau în spatele acestuia, în locul de inserție a tendonului lui Ahile. Uneori, durerile pot fi resimțite pe fața laterală a călcâiului.

În marea majoritate a cazurilor, aceste dureri nu sunt determinate de accidentări, ci apar mai degrabă din cauza stresului repetitiv aplicat asupra zonei. Inițial, durerile sunt ușoare spre medii, dar pot deveni severe în timp. De cele mai multe ori, aceste dureri se pot remite fără tratament, dar în alte cazuri ele pot persista și pot deveni cronice.

Cauzele comune ale durerii călcâiului sunt reprezentate de fasceita plantară (inflamația fasciei plantare) și tendinopatia ahileană.

Durerea de călcâi: fasceita plantară (inflamația fasciei plantare)

Fascia plantară este un ligament puternic ce unește călcâiul cu partea din față a piciorului, aceasta având rol de susținere a boltei plantare (arcul piciorului). Această durere apare în special în cazurile în care arcul piciorului este prea înalt sau prea jos (picior plat).

În momentul în care fascia plantară este întinsă excesiv, fibrele acesteia devin inflamate. Procesul are loc cel mai des în punctul de atașament la nivelul călcâiului, dar uneori poate afecta și zona de mijloc a piciorului.

Diagnosticul este unul clinic, reprezentat de recunoașterea senzației de durere la palparea tuberozității calcaneului, durere ce poate fi intensificată prin mișcarea de dorsiflexie a piciorului.

Pacienții vor relata o durere cu caracter înțepător, apărută brusc mai ales dimineața când se dau jos din pat. Aceștia vor prefera mersul pe vârful picioarelor inițial, iar durerea se poate înrăutăți spre sfârșitul zilei, după o perioadă prelungită de ortostatism (stat în picioare).

Durerea este de obicei ușurată odată cu începerea mersului și poate apărea bilateral în multe cazuri.

În ceea ce privește diagnosticul paraclinic, radiografiile sunt de cele mai multe ori normale – pot arăta pinteni calcaneeni în unele cazuri; examenul RMN poate fi folositor în cazul pregătirii unei intervenții chirurgicale; analize de laborator nu sunt indicate de rutină, fiind utile când suspectăm alte cauze ale durerii, cum ar fi artrita inflamatorie sau infecția.

Tratamentul fasceitei plantare poate fi conservator sau chirurgical.

Tratamentul conservator urmărește controlul durerii prin folosirea ortezelor și kinetoterapie și reprezintă prima alegere de tratament. Se recomandă:

• exerciții specifice de tip „stretching” a fasciei plantare și tendonului lui Ahile;
• medicamente antiinflamatorii sau injecții cu corticosteroizi (eficiente pe termen scurt, dar repetate pot avea efecte adverse în timp – atrofia grăsimii calcaneene sau rupturi ale fasciei plantare);
• susținători plantari/calcaneeni, orteze pe timp de noapte, ghete ortopedice;
• terapia cu unde de șoc, a doua linie de tratament, indicată în cazul durerilor cronice de peste 6 luni, unde metodele menționate anterior nu au funcționat; tehnica are un grad de disconfort pentru pacient, dar o eficacitate bună la controlul de 6 luni după tratament.

Tratamentul operator reprezintă eliberarea chirurgicală a fasciei plantare +/- decompresia tunelului tarsian (în cazul unei compresii concomitente a nervului tibial posterior). Poate prezenta complicații, precum și o perioadă prelungită de recuperare. Rata de satisfacție postoperatorie este mult mai mare în cazul asocierii compresiei nervului tibial.

Durerea de călcâi: tendinopatia ahileană

Tendinopatia ahileană este constituită dintr-o serie de 3 patologii:

• tendinita de inserție ahileană;
• bursita retrocalcaneană și diformitatea Haglund;
• tendinita ahileană.

Diagnosticul poate fi stabilit radiologic, prin evidențierea pintenilor și a calcificărilor intratendinoase, iar, în cazul diformității Haglund, se observă mărirea zonei posterosuperioare a tuberozității calcaneului.

Tendinita de inserție ahileană se caracterizează prin durere și îngroșare a tendonului lui Ahile în locul de inserție. Apare cel mai des în cazul pacienților de vârstă medie/înaintată, ce prezintă o scurtare/tensionare a tendonului. Mecanismul este determinat de microtraumatisme repetate ce duc la inflamație, ulterior calcificări locale.

Pacienții prezintă durere în partea din spate a călcâiului, senzație de arsură, umflături și senzație de înțepenire local. Poate apărea durere din cauza presiunii directe exercitate de încălțăminte.

Diagnosticul imagistic se pune pe baza unei radiografii de picior – incidență laterală. RMN-ul sau ultrasonografia pot pune în evidență gradul de extensie a leziunii.

Bursita retrocalcaneană și diformitatea Haglund reprezintă o patologie întâlnită în cazul pacienților tineri. Aceștia prezintă durere localizată anterior și 2-3 cm proximal de inserția tendonului lui Ahile. Durerea este resimțită lateral și medial față de tendon și este intensificată în momentul dorsiflexiei piciorului. Poate fi evidențiată o proeminență osoasă la nivelul inserției tendonului.

Diagnosticul imagistic se efectuează în baza unei radiografii de picior – incidență laterală. RMN-ul nu este indicat sau rar folosit.

Tendinita ahileană este cauzată de:

• suprasolicitare;
• dezechilibru muscular între mușchii ce efectuează dorsiflexia și flexia plantară;
• insuficiența aportului vascular la nivelul tendonului;
• predispoziție genetică;
• istoric de tratament cu antibiotice din clasa fluorochinolonelor;
• artropatii inflamatorii.

Tendinita ahileană este caracterizată de îngroșarea tendonului, cauza posibilă fiind aportul vascular slab local. Peritendinita ahileană implică inflamarea tecii tendonului (paratenon).

Pacientul acuză durere locala, inflamație, simptome accentuate de efortul fizic, dificultăți la alergare. Durerea este prezentă pe toată durata mișcării. Se evidențiază o îngroșare a tendonului, 2-6 cm proximal de locul de inserție.

Tratamentul general este constituit din administrarea medicației antiinflamatorii, modificarea activității, adaptarea încălțămintei și fiziokinetoterapie. Tratamentul chirurgical este indicat în cazurile în care simptomele se agravează și nu răspund metodelor conservatoare de tratament.

Durerea de călcâi: alte cauze posibile

Pe lângă cauzele comune prezentate anterior, durerea din regiunea călcâiului poate fi determinată și de:

• sindromul de tunel tarsian (compresia nervului tibial posterior);
• inflamația cronică a grăsimii calcaneene;
• fracturi de stres;
• nevralgia Baxter;
• Boala Sever sau apofizita calcaneană de creștere (întâlnită în cazul copiilor aflați în perioada de creștere);
• ruptura tendonului lui Ahile;
• ruptura fasciei plantare;
• chisturi osoase;
• artrita sistemică (lupus, artrita reumatoidă, artrita psoriazică);
• gută;
• osteomielită;
• patologii tumorale.

Durerea de călcâi impune prezentarea la medic pentru un diagnostic cert și stabilirea unui tratament adecvat. Pentru programare, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.